Text Size

foiletONline CAPITOLUL 9 - "Complexul Europa" - Mitoş Micleuşanu

PDFPrintE-mail

foiletONline - Capitole

 

 Capitolul 9

 

În sfârşit... să ştiţi că nu avem prea mult timp la dispoziţie! Sun, închide uşa! Dragii mei, chestiunea e mult mai complicată decât pare. Incertitudinea asta nu e întâmplătoare, se trage de la un soi de anevrism industrial. Dar aici suntem în siguranţă. Obedienţa din regiune e antidotul perfect împotriva suspiciunilor. Cataracta nomenclaturii... Plus normalitatea asta vivace, cu iz de retard cosmogonic. Oricum, normalitatea poate fi contrafăcută, dar să te dai drept lacunar şapte ani, este mai mult decât o iniţiere. E o şcoală a istovirii! Mimesis de blocaje, fortificare prin perpetuare de cicatrici. Acum nu mi-a mai rămas decât o întrebare penibilă. Unde o fi şi aflarea asta? 

Ei bine, sedimentaţi un minut, două, până adun eu pe aici... Aveţi grijă la pânzele de calc! Astea sunt îndeletniciri de acoperire. Toţi se prefac... Chiar dacă nu există nici un pericol, fiindcă nu există, credeţi-mă, totul e aici, în punga asta de mătrăgună murată! De unde credeţi că vine nebunia întru Hristos? L-aţi văzut pe Agaton la intrare? Nu? El e orb, dar tocmai voi nu l-aţi văzut! O fi mai bine să fii normal întru Baal decât nebun întru... nu am voie să pronunţ Numele decât o dată pe zi. Vedeţi, rutina duce la orânduiri obscure, sărbători şi filosofii sterile precum: "Voi aţi murit demult!"  Dar cum ar fi să ne vedem dintr-un mâine oarecare? Dacă mâine nu vom mai fi, putem să fim prin astăzi, nu? De ce să ne ramolim în tihnă, când putem... dar gata, gata cu delirul, veniţi cu mine!

Aveţi grijă la trepte! Deci, ca să ne lămurim, eu nu deţin vreo funcţie aici, da? Nimeni nu deţine nimic, uitaţi expresia, anihilaţi impresia şi conceptul de conspiraţie! Nimic nu este mai greţos decât teoria conspiraţiei! Caviar cu frişcă şi murături pe plăcinta cu cireşe din ceaunul cu seu de nutrie. Clei la ofertă... Chug Hyo Lan, conceptualistul care a încercat să ne pună la punct, a expus mii de nevăstuici răstignite, a duhnit oraşul... Dumnezeule, câteva luni! A marcat pidosnicul, a marcat! Ştiaţi că apocalipsa este o ecuaţie? Grijă la trepte!

Vă spun, este o ecuaţie. Toţi se uită la calamităţi ca să le ştie cât mai departe, să-şi cântărească distanţele. Trebuie să vezi ceea ce nu vrei să simţi! Trebuie să miroşi ceea ce nu vrei să guşti şi tot aşa. Povestea unui om e simplă, povestea umanităţii e complicaţia însăşi! Grădiniţa de corecţie! Voi credeţi că e vorba de nesaţ, răutate şi ipocrizie? Greşit! Gena e sadică, nu omul! Gena merge peste cadavre, omul e doar un cheag de moralitate care se chinuie să fie drept, când de fapt, şi-ar croi drum cu bâta printre cei care nu corespund criteriilor... Nu generalizez, bineînţeles, există şi tabăra celor împăcaţi. Depinde până unde i-a afectat abuzul... dacă stricăciunea a atins glanda pineală, s-a zis cu omul din om. Pe aici.

Anumite triburi care s-au canibalizat pe vremuri au rezolvat câteva probleme dintr-un foc. S-au impus şi-au pus deoparte! În fine, dacă suntem şi noi animale, atunci porcul din care muşcăm de sărbători nu este dovada canibalismului nostru latent? Când a gustat creier pentru prima dată, omul a simţit diferenţa. Inimă şi creier! Asimilai duşmanul, îi ucideai copiii, însămânţai femeile lui şi gata! Aşa s-a clădit civilizaţia. Totul e clădit pe mormane, ştiţi şi voi, dar unde se află mormântul victimei necunoscute? Cine are nevoie de victime anonime? Când mor zece milioane de oameni, moare unul, anume tu, dacă te-ai nimerit printre ei. Restul sunt morţi abstracţi! Nu simţi decât furnicături la decapitarea aproapelui, dacă empatizezi, dar nimic mai mult. Din această ecuaţie s-a născut scopul, apoi mijloacele, după care scuzele. 

Cum spuneam, când s-au canibalizat pe vremuri, oamenii au descoperit planta şi muşchiul. Creierul plantă şi muşchiul inimă. S-au măcelărit cât s-au măcelărit, apoi adunând mai multă carne decât trebuia, au trecut la etapa degenerativă, creier descompus! Atunci a început totul. Glanda pineală într-un anumit stadiu de putrefacţie produce o toxină anume, extrem de halucinogenă, de fapt, un soi de alcaloid pe care alchimiştii au încercat să-l obţină într-o vreme din ergot! N-au reuşit, până la Hoffman. Dar nici el n-a obţinut decât o replică palidă a ceea ce au descoperit canibalii de pe vremuri. Am ajuns.

Închideţi ochii să vă fac să credeţi că am ceva de ascuns. Vedeţi cum s-a aprins curiozitatea ca din senin? Deschideţi ochii, intraţi... unde m-am oprit? Intraţi, intraţi, luaţi loc pe canapele! V-aţi întrebat vreodată de ce sau cum şi de unde a răsărit povestea cu aproapele? Aproapelui nostru să nu-i facem ce n-am vrea să ne facă! Să-l iubim cum ne iubim pe noi... De unde, cum? Ei, glanda pineală la şapte zile de descompunere, la o anumită temperatură şi umezeală, explică treaba cu aproapele. E cât o mazăre, dar... când am încercat prima dată, am murit! Nu glumesc! M-am omorât, m-am văzut dintr-o parte şi n-am crezut. M-am apropiat de mine şi m-am pipăit. Eram în carne şi oase. Şi celălalt eu m-a atins, după care  m-a muşcat. Atunci s-a produs ceva şi mai bizar. N-am mai ştiut care dintre cei doi sunt eu... eu acesta, sau celălalt. Şi m-am atacat! Nici acum nu ştiu dacă eu, cel primordial, l-am atacat pe „eu” cel din viziunea mea haptică! Aşa m-am omorât, am fost şi Cain şi Abel!

Asta suntem, armate uriaşe de Caini şi Abeli. Caini albi, Caini negri, galbeni, roşii...

După ce m-am ucis, mi-am dat seama că am murit! Şi că voi mai mai muri!  E greu, dar nimeni nu ne-a spus că va fi uşor. Hai să punem un ceai! Câţi suntem? Nu vă chinuiţi, eu am chemat amorţeala asta, lăsaţi lucrurile aşa cum sunt!

Cănile, mierea, perfect! Omul n-a descoperit moralitatea, s-a trezit la moralitate din propria sa descompunere. Şi încă ceva, momentul de ruptură... Când s-a produs, mai ţine minte cineva? Închideţi ochii cei care nu-şi amintesc ruptura! Foarte bine, acum aveţi un întuneric la patru. Interdicţia, fructul oprit, un aluat vâscos, o fundaţie pentru escapada ce va urma. Ce-ar fi evadarea fără cuşcă? Vrea cineva lămâie?

Să nu credeţi că ruptura e vreo aberaţie sau că e vizibilă. Credeţi-mă, ceea ce vi se întâmplă este un blocaj indus de nicăieri, cuantic vorbind. Adică dintr-o potenţialitate, din absolut. Vă veţi bălăci în derizoriu până la următorul vostru alzheimer şi tot aşa! Veţi suferi de inutilitate, apoi vă veţi îmbolnăvi de precizie şi tot aşa... 

Dar să trecem la subiect! Netul nu mai e demult ceea ce a fost. Nu mai există acea margine reprezentată de monitor. Nu există cortina, odată cu acumularea de configuraţii, a atins masa critică şi a implodat. N-a fost interzis, a fost doar subestimat. Atât. Era o chestiune de... iar povestea cu maiaşii, alinierea de anul ăsta... ce reper vandabil! Omul e mort după apocalipse, e o sexualitate viscerală la mijloc, el are nevoie de iad, ca să-şi seteze parametrii desfrâului. Suntem dependenţi de crampe!

Poftim ceaiurile şi covrigii! Iar miliţia psihiatrică... cele mai tari mişcări au fost generate de interdicţie. Trăirile cele mai intense, evadarea, supravieţuirea, regăsirea. Cei care militează agresiv împotriva dictaturilor sunt potenţialii dictatori şi călăi! Cei care răstoarnă guverne clădesc sisteme corecţionale, uneori mai atroce decât cele pe care le-au răsturnat. E simplu! Cine urăşte ura?

Dacă ai luat un Nobel pentru pace împarte banii cu generalii! Lor le datorezi o parte din premiu! Este clar ca bună ziua, conţinem atrocitate filtrată, educată... Doar copiii ating autenticitatea raportului om - om. Maturii se atrofiază diplomatic. De aici eşecul nesfârşit al structurilor. Noi ne schimbăm... iar dacă structurile nu se schimbă odată cu noi, atunci degenerăm fie noi, fie structurile. Dar, credeţi-mă, mai bună este degenerarea structurilor decât a noastră, fiindcă ele sunt recuperabile, în timp ce noi suntem irecuperabili. Sau există cineva care crede că se va recupera? Avem bolnavi printre noi, contaminaţi cu optimism, molima depresivilor deghizaţi?

Dar n-are rost să ne împotmolim. Propun să mâncăm ceva... Ce ziceţi? Foarte bine, să sune clopoţelul! Până vine caviarul, să vă mai spun ceva. Noi suntem cu toţii părtaşi imuni la genocid! Procesul de conştiinţă porneşte din acest cuibar al sfâşierilor. Dacă nu ţi-ai asumat din start că eşti o lighioană perversă şi nemiloasă, un ghem de orgolii carnale, un sâmbure crăpat de vanitatea ce se dilată ca lemnul ud, vei suferi ca un câine încercând să te prefaci, să-ţi îmbraci drăciile în blănuri aromate! Bineînţeles, nu e nici o virtute în a-ţi da drumul peste tot ca să-ţi etalezi libertatea, dar nu asta am vrut să vă spun... miza e alta, scumpii mei, miza e alta...

Cu cât vă par mai corecte chestiunile astea, cu atât staţi mai departe de mine. Nu vreau să-mi da-ţi încredere! Nici în corpurile voastre să nu vă încredeţi! Chiar n-aveţi nici o legătură cu ele! Bunăoară, dacă v-am strecurat ceva în ceaiurile din care tocmai aţi sorbit cu toţii,   n-am făcut-o decât împotriva trupurilor voastre, care sunt nişte cheaguri persistente, nişte... dar nu v-am strecurat nimic... Era un fel de-a vă transmite că nimeni nu e mai periculos decât un specialist în pericole! 

 În sfârşit a sosit şi gustarea, să ne rugăm, fiecare pentru el... mulţumesc. Cine termină primul închinarea, va începe ultimul gustarea. Serviţi, vă rog! Curaj, noaptea va fi lungă! Avem de clarificat multe şi la fel de multe avem de înţeles!

Anul ăsta roada n-a fost tocmai blândă cu noi. Altădată aş fi dat vina pe păcate dar, nu mai merge! Nici păcatele nu mai sunt ce-au fost odată! Uneori am impresia că avem cu toţii aceeaşi nebunie, deşi sunt conştient că spun asta ca să mă consolez. Alteori am impresia că... serviţi măsline, dincolo de toată necesitatea asta de coerenţă se ascunde un dor monstruos de haos, fiindcă numai dintr-un haos total am putea construi ceva cu totul nou, asta cu condiţia să nu ne mai amintim nimic, să fie o tăietură adâncă între acum şi cândva. Voi nu sunteţi capabili de aşa ceva, fiindcă cerinţele voastre sunt liniare, sunteţi bolnavi de modele euclidiene, dar este vital să vă părăsiţi nevoia de ordine şi cele patru surogate latente: goana, felul, vestigiile şi metoda. Nici unul dintre scopurile voastre separate nu are semnificaţia ultimă şi dacă nu sunteţi în stare să mă urmăriţi acum, de vină sunt cele patru surogate. Credeţi că prin concentrare la deconcentrare poate fi obţinută deconectarea? Prostii! Vrea cineva sos? 

Ce se întâmplă cu voi? De ce sunteţi atât de frumoşi? De ce simt încântarea asta? Cum aţi ajuns voi să fiţi şi să vă imaginaţi că cineva n-ar apuca să fie? Haide să privim lucrurile de undeva din ele! De ce ar avea cineva ceva împotrivă? Sau credeţi că veţi doborî criteriile? Caspian, ce s-a întâmplat cu tine? Cum era expresia aia, ce s-a întâmplat cu tine, dragul meu? Mamele cunosc nişte nunaţe nu-i aşa? Caspian, ce-i cu tine dragule? Dacă îl voi mai întreba de cinci ori aşa, cu intonaţia asta la care nu aveţi acces, s-ar putea să vină răspunsul dar, eu nu aştept răspunsuri de la voi, eu v-am chemat pentru cele câteva întrebări care v-au mai rămas, infatuaţilor! Caspian, ce cauţi aici? 

-         Să înţeleg că nu pot răspunde decât prin altă întrebare, din moment ce aşteptaţi de la noi întrebările?

-         Corect! Să lăsăm netul la o parte, deocamdată... Aştept!

-         Unde găsim Claviceps Purpurea?

-         Să-nţeleg că ţi-e dor de suferinţă?  Capsian, eu nu v-am chemat aici prin cineva, ştii asta. Ierra mi-e datoare, mii de scuze, dar de la ea a pornit totul! Eroarea a pus stăpânire pe meseni, cum ar spune naivul anonim. Până la urmă, ce dracu’, doamne iartă-mă... Ce vreţi? Credeţi că sevrajul vostru e suficient? Sau credeţi că reţeaua e de ajuns? Caspian, nu te supăra pe mine dar eu nu mai folosesc bani de mult, iar ajutoarele pe care le distribuim noi, vin de la sinistraţi, crede-mă! Groenlanda a coborât cu jumătate de metru! Este sinistră povestea, copii! Noe şi-ar da palme, credeţi-mă, barajele pe care le-au ridicat chinezii sunt capodopere, bineînţeles, dar să nu comparăm câte suflete s-au prăpădit la canale şi câte la baraje! Când s-au inventat preţurile s-a inventat şi urcarea! Te rog, Caspian!

-         Părinte, vreau să iau legătura cu cineva! Este posibil?

-         Asta imaginându-ne că mai există cineva în afară… Ştii ce mă supără cel mai mult? Un studiu viitor, despre faptul că biserica a fost ultimul bastion al netului! Îţi dai seama? Sau că biserica a fost ultimul investitor în acceleratoare de particule! Nu ştiu ce să spun, Caspian! Mie îmi sună totul a comedie neagră dar, nu e nici o comedie! Voi cu toţii ar trebui să vă vedeţi de treburile voastre, sincer! Ce vă lipseşte?

-         Părinte, nu ştiu cât de imuni suntem la capcanele astea, dar cât mai avem la dispoziţie?

-         Acum să fac şi pe profetul? Ha, ha, ha! Ce tâmpenie, doamne iartă-mă! Aveţi exact cât aţi adus cu voi! Nemernicilor! Ha, ha, ha! Auzi la el, cât mai avem la dispoziţie?! Ho, ho, ho, n-am mai râs demult cu lacrimi!

-         Părinte, sincer, cât mai avem la dispoziţie?

-         De ce pierdeţi vremea? Sau vreţi să ajungeţi ca mine, să vă uitaţi înapoi şi să spuneţi, doamne, câte aş fi realizat dacă… Dacă ce? Dacă ce, spune-mi, Ierra! Dacă ce?

-         Părinte, nu ştiu…

-         Corect! Vezi, Caspian? Acum înţelegi de ce femeile au avut o coastă în plus?

-         Poftim?

-         Poftiţi! Măi copii, să vă mai spun ceva! Dumnezeu mi-a dat multă infatuare şi dispreţ pentru oameni dar, mi-a luat din dorinţa de a ucide. Cu timpul m-am împăcat cu moartea, dar nu şi cu zebub sau… cum era versul acela? Nu mai contează… Caspian, te rog!

-          Există posibilitatea să...

-          Cu siguranţă!

-          Şi atunci cum procedăm, putem rămâne peste noapte?

-          Vezi, una e nebunia întru neant şi alta întru El! Dacă voi cumpăraţi de la mine iertarea Lui, cât mai rămâne până la un bonus fără oase? Aştept oferta voastră, Caspian! 

-         Tăcerea?

-         Hmm, la torturi genitale? Nu prea cred! Chiar dacă aţi cuprinde cu vintrele ideea că durerea nu se află nici, nici... tot n-aţi rezista! Schimbul de experienţă dintre chinezi şi japonezi la capitolul tortură a dat roade sinistre.  Samuraiul, de mic, era iniţiat în a tăia cu dinţii limbi de vită. Îşi învăţau puradeii să bea sânge dintr-o găleată, ca să poată mai târziu, în caz că erau capturaţi şi legaţi, să-şi taie limba pe neobservate şi să-şi înghită sângele, până mureau. Într-adevăr necesită putere, dar este cea mai sigură metodă, inclusiv la paralizii! Limba muşcată din rădăcină nu doare aşa tare, o tai încet cu dinţii din faţă. Dacă muşti mai din vârf sângele se coagulează mai repede şi n-ai cum să-l bei până mori. Te crezi în stare?

-         Da!

-         Da? E una să-ţi muşti buza când flirtezi cu vreo chinezoaică şi alta e să-ţi muşti limba flirtând ştii tu cu cine! Dar altceva mă frământă pe mine! N-am înţeles niciodată ce-i cu cerceii şi inelele astea la voi? Adică... Ştiu că e felul vostru de a spune ceva, dar ce? Sau de ce? Ce-ar mai fi de spus? Apropo, mi-am amintit... Pe vremuri când eram diacon, m-am luat de un puştan care purta un hanorac plin de cranii imprimate şi i-am spus cu emfază: „Tinere, de ce porţi craniile astea pe tine? Eşti un ghem de energii întunecate!”. Ştii ce mi-a răspuns?

-         Ce?

-         A zis: „Părinte, dumneata porţi un craniu în cap! Unul autentic! Nu mascote, imprimeuri şi alte prostii! E cel mai tare piercing părinte, să porţi un craniu adevărat în cap!”.  

 

 

Comentarii (4)add comment

Empoigne said:

pardon. am gresit capitolul sub care trebuia sa comentez
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
December 18, 2009
Voturi: +0

Empoigne said:

"De aceea, de obicei lumea incepea sa vomitea inca de pe la ora 8 pentru a mai face loc, iar intre zece si 12, toata lumea vomita incontinuu." asta suna a petreceri din roma antica

dar mai important este ca nu pricep ceva si imi pare rau ca va cer explicatii. de obicei nu se face, dar acum jur ca sunt confuz. "Ierra il privi atenta. Mai auzise numele asta, undeva, in alt spatiu, in alta parte. Undeva in alta viata." pana aici e clar. apoi Ierra isi aminteste ceva ce nu s-a intamplat inca/ revelatie/ intuitie feminina/ modificarea ciudata a axei timpului. am recitit capitolul 9 (btw foarte tare capitolul) cautand chestii care sa aiba legatura cu ceea ce face Ierra si cum reuseste sa isi isi aminteasca ceva ce nu s-a intamplat inca sau se intampla intr-un univers paralel in care ei deja au trecut de momentul in care l-au vazut pe Sun facand cruci cu numele lor sau dracu stie ca eu innebunesc. revenind la capitolul trecut singurul pasaj care mi-ar sugera o ruptura temporala de tipul asta ar fi "ceea ce vi se întâmplă este un blocaj indus de nicăieri, cuantic vorbind.". pot sa-l intrepretez asa? cred ca pot.

ideea e ca nu pricep mecanismul asta de jucat cu timpul, e doar un pretext pentru a introduce un alt spatiu (asta s-ar explica foarte simplu prin conventia acceptata de cititorul unui roman futuristic/ usor sf) sau e ceva mai deep cu care merita sa-mi sparg capul? imi pare rau ca sunt asa de putin coerent.

oricum, mi-a placut, iar modul in care s-a scris pana acum lasa posibilitatea de a imagina o groaza de finaluri.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
December 18, 2009
Voturi: +0

Tara Mircea Marcel said:

Un monolog nevrotic. Epuizant. Concluzia care am tras-o e ca parintele e nebun. Insa in nebunia lui pseudo-religioasa stie ce sta la baza sistemului complexului Europa, stie ce ii poate ajuta pe Caspian, Zulu, Ierra, Sun, chiar daca poate nu e nimic ce ii poate ajuta. El totusi stie.
Sau poate toata actiunea Complexului Europa e de fapt un joc undeva la intersectia dintre realitate si virtual. Poate de aceea Sun trece prin usa, de aceea orasul e plini de holograme, iar personajele de fapt joaca un rol in acest joc, iar dependenta lor nu e nimic altceva decat o dependenta distorsionata de virtual. Ei nu mai reusesc sa faca diferenta intre lumea reala si cea virtuala, intre palpabil si imaginar.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
December 17, 2009
Voturi: +0

Stefan said:

prea misto, prea misto... smilies/cool.gif
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
December 11, 2009
Voturi: -1

Scrie comentariu
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
smile
wink
laugh
grin
angry
sad
shocked
cool
tongue
kiss
cry
micsoreaza | mareste

security image
Scrie caracterele din imagine


busy

2% Pentru Cultura

Prietenii bibliofagia.ro

 

 

 

 

Câştigă un HTC magic cu foiletONline

 

Login

foiletONline- sponsorizat de

 

 

 

 

 

si cu sprijinul