Text Size

foiletONline - CAPITOLUL 3 "Complexul Europa" Cătălin Lazurca

PDFPrintE-mail

foiletONline - Capitole

 

Cătălin Lazurca

 3.

 Duba trecu, lucioasă şi grea, ca un peşte de sticlă, la cîţiva paşi de trotuarul pe care încremenise Caspian. Privirea lui alunecă pe suprafaţa ei netedă, tăiată parcă din blocuri de gheaţă murdară,  lipsită de orice inscripţie de care ochii s-ar fi putut agăţa. I se păru că aude venind din interior un clinchet de clopoţei, iar sunetul acesta, deşi ştia că de cele mai multe ori e semnul unei misiuni definitive, îl încurajă întrucîtva pe Caspian. Creierul lui, umflat de spaimă, începu să prelucreze micile ecouri, să le însoţească mai întîi cu cîteva cacofonii şi bolboroseli, pentru ca încet-încet să le izoleze, să le lase să picure în cercuri de lumină albă care-şi frîngeau curbura de caroseria dubei, întorcîndu-se acompaniate de alte ecouri.

Îşi simţi trupul rece şi firav, ca de parafină. Cu un trup ca acesta, ar fi putut s-o ia la goană, să se ascundă, nu l-ar fi prins. S-ar fi topit, moale şi străveziu, printre holograme. Ar fi trăit în apele lacului, scufundat şi secret. O anomalie a naturii, ar fi putut lua orice formă. În întunericul de la fundul apei sau ieşind în lumina fierbinte a zilei, scurgîndu-se pe aleile parcului, curat şi diform, amprentînd haotic lumea din jur, iarba uscată, bulgării de pămînt, muşuroaiele. Ca un fonograf, înregistrînd ţipetele vesele ale copiilor care se scăldau ori bubuitul tobelor fanfarei holografice din pavilionul de aur.

Trîntind cu putere uşa laterală culisantă, din dubă coborî un bărbat. Nu purta uniformă, însă Caspian ştia că arestările Miliţiei Psihiatrice nu urmau aproape niciodată acelaşi scenariu. Uneori purtau uniformă, alteori nu. Şi cînd purtau uniformă, nu era aceeaşi de fiecare dată, existau o mulţime de accesorii şi chiar culori pe care le combinau conform unor coduri foarte complicate. Ştia doar că albul era rezervat Prăjiţilor, asta apucase să vadă, să înţeleagă. Însă bărbatul care coborîse din dubă purta un costum de un verde întunecat şi lucios, cu multe falduri şi panglici, părînd înfăşurat în alge ude. Pe cap purta o caschetă cu cozoroc auriu care arunca sclipiri palide, dublînd scăpăratul brichetei cu care încerca să-şi aprindă ţigara.

Caspian închise ochii şi se sprijini de un stîlp. Încercă, pentru cîteva clipe, să mai pătrundă o dată dincolo de învelişul de tablă, să mai asculte clinchetul clopoţeilor. “Uneori vin  copii şi te arestează.”, se gîndi el, străduindu-se să se plaseze între cazurile acelea excepţionale, rezervate celor cu adevărat periculoşi, despre care auzise povestindu-se. Nu reuşi să ducă prea departe reveria aceasta candidă şi eroică, acum că ecourile de cutie muzicală încetaseră. Sub pleoape îi scăpără de cîteva ori bricheta chinezului, apoi o flamă rece îi mistui cu totul gîndurile.

Simţi o durere ascuţită în frunte şi-şi dezlipi capul de stîlpul de beton. Bucata de tablă galbenă, cu un cap de mort desenat pe ea, îi zgîriase arcada pînă la sînge. Făcu cîţiva paşi înapoi, privi mai întîi inscripţia de atenţionare- PERICOL DE MOARTE, apoi propriile degete acoperite de dîre roşii. Soarele lumina din capătul aleii, înţepenit deasupra gardului înalt de beton care mărginea cartierul către apus. Era singurul moment al zilei cînd aleea se lumina cu adevărat. Blocurile erau atît de apropiate şi de înălţate de mansarde succesive încît doar vara, şi doar pentru o oră-două înainte de asfinţit, strada primea lumina soarelui. În restul timpului, o pojghiţă sumbră şi fierbinte acoperea betonul, carcasele de plexiglas ale megafoanelor, vegetaţia prăfuită, asfaltul. Acum era însă ora la care aleea se întindea precum coridorul miraculos deschis între apele despărţite ale Mării Roşii.

Caspian începu să mergă încet, de parcă ar fi încercat să umble pe nisip fără să lase urme. Privea atent înspre duba Miliţiei, însă omul în verde nu dădea nici un semn că i-ar fi observat mişcările. Stătea sprijinit de portiera din faţă şi discuta ceva cu şoferul, scrutînd ferestrele blocului în care locuia Caspian. De partea cealaltă a aleii, Caspian trecu de ei, încercînd să-şi dea seama dacă privirile omului în verde caută ceva anume. Se hotărîse să nu urce. Nu ştia de ce căuta să amîne, poate spera ceva: că scara lui adăpostea vreun dizident chinez necunoscut, că omul în verde venise în vizită la nişte rude sărace, iar acum încerca să amîne momentul stînjenitor şi aproape ilicit. Sau, cine ştie, aveau o defecţiune tehnică, şi poate că aşa se explica brusca amuţire a clopoţeilor.

Toate ipotezele acestea îl amuzară. Nu putea hrăni cu ele nici un grăunte de speranţă, dar îl umplură de energie. Nu se mai simţise demult aşa. Nici măcar de dimineaţă, cînd Sun îi destăinuse secretul care l-ar fi putut metamorfoza, nu se simţise aşa. Dar acum, confruntarea era aproape, ivită pe neaşteptate. Şansa pe care i-o oferea dezvăluirea lui Sun fusese prea îndelung presimţită şi calculată. Acum, riscurile erau inimaginabile dar, dintr-o dată, seducătoare, iar Caspian voia să amîne înfruntarea şi deznodămîntul ca să înţeleagă mai bine.

Îşi asumă mai întîi un risc colateral: porni către terasa unui bar chinezesc, situat la capătul unei diagonale scurte care tăia aleea pornind din dreptul scării lui de bloc. Era un local murdar, care ocupa un apartament la parter, întinzîndu-şi terasa pe trotuar, pînă dincolo de boxele de gunoi ale scării, boxe pe care cineva le transformase în coteţe pentru găini.Nu era deloc sigur că nu va fi dat afară, nu mai fusese acolo decît o singură dată, însoţit de Sun, iar atunci avusese senzaţia că nu e deloc bine primit. Se aşeză undeva la marginea terasei, la o masă de tablă, sub care ciuguleau doi pui, şi se pregăti să-şi aprindă şi el o ţigară.

Era un gest rar, din pricina bolii care aproape că-l omorîse, însă Caspian nu se putea hotărî să renunţe. Avea tot timpul la el un pachet de ţigări, fuma foarte puţin, puteau trece săptămîni la rînd fără s-o facă, iar pachetul ar fi rezistat luni în şir dacă nu i l-ar fi dibuit Zulu. Acum, însă, pachetul era aproape plin, iar Caspian înregistră asta ca pe un semn încurajator. Îi reuşi o poză dezinvoltă şi, cu o gesticulaţie pedantă şi reţinută, îşi aprinse ţigara.            

Existau, între imaginile pe care Caspian le avea despre sine, cîteva de care era foarte sigur. Nu prea ştia cum arăta atunci cînd îi zîmbea vinovat lui Zulu, ce grimase făcea cînd se certa cu un necunoscut, sau cum se schimonosea încercînd să vorbească la telefon în cantoneză. Deşi asta nu i întîmplase decît o singură dată. Putea oarecum să-şi aproximeze înfăţişarea întrebuinţată atunci cînd lua o gură de cafea dimineaţa, cînd afla o altă veste nenorocită sau cînd, fără să se priceapă deloc,  încerca să repare ceva stricat în apartament.

Caspian ştia însă cu certitudine cum arăta în momentul în care îşi aprinde o ţigară. N-avea nici o fotografie care să-l înfăţişeze în acea clipă atît de specială pentru el, însă aşteptarea, ritualul scuturării pachetului mototolit, al scăpărării brichetei şi pofta cu care trăgea primele fumuri erau elemente suficiente pentru a putea reconstitui în întregime tabloul. Iar tabloul ăsta, de obicei, îl reconforta, contemplarea lui avînd savoarea unui răsfăţ care-i refăcea demnitatea.

Stătea deja de cîteva minute la masă şi, pentru că nimeni nu dădea semne c-ar vrea să-l alunge, se simţi încurajat să-şi mai exerseze, poate pentru ultima oară, dispreţul. Îl privi pe chelnerul transpirat şi umil, încălţat în şlapi de plastic roşii, cu pantalonii ridicaţi aproape pînă la subsuoară. Se mişca mărunt printre mese, măturînd aplecat chiştoacele şi găinaţul ud, bodogănind ceva şi clătinînd din căpăţîna lui mare, acoperită de un păr uns, ca de castor. Chelnerul îi surprinse lui Caspian privirea, poate şi gîndul, fiindcă încercă o postură mai demnă: încetă conversaţia cu găinile, îşi îndreptă spinarea şi-şi trecu mîna prin păr. Nu cu degetele răşchirate, ci prinzîndu-şi părul cu putere, de parcă ar fi vrut să-i testeze rezistenţa, alunecînd apoi încet-încet pînă pe ceafă, unde, cu un gest scurt, pretinse că-şi aranjează coama. Îl măsură pe Caspian, oftă adînc şi decise să-l ignore.

Caspian nu spera să fie servit. Se mulţumea cu faptul că era tolerat într-un ungher al terasei. S-ar fi bucurat dacă i s-ar fi oferit şansa unui gest sfidător, dar chinezii reuşeau de cele mai multe ori să evite orice confruntare. Pînă şi în resemnarea chelnerului aceluia soios era ceva copleşitor şi intimidant, un amestec de meschinărie, cruzime şi indulgenţă pe care dispreţul lui Caspian nu putea să-l dizolve.

Se simţi din nou descurajat. Gîndurile lui se perindau printre mese, îndrăzneau chiar să dea tîrcoale omului în verde care fuma în continuare lîngă duba Miliţiei, dar se întorceau goale şi aproape sleite. Casian nu mai simţea nici un fior, lumea-i părea tembelă şi prea limpede. Dar fără nimic de înţeles. Ar fi vrut să palpite şi ştia că trebuie să se întoarcă în propria minte, să-şi chinuie nervii cu presimţiri sinistre. Iată, e la capătul drumului, înainte de ultima lovitură şi nu mai simte nimic. Ce-o să-şi mai aducă aminte, atunci cînd va fi să fie?

Strada începuse să se întunece, poate că soarele coborîse deja în spatele gardului uriaş de beton. Cîteva bucăţi de plastic sclipeau risipite pe asfalt, strivite din cînd în cînd de bicicletele muncitorilor care ieşiseră din schimb. Pedalau egal, lăsînd în urmă o dîră fetidă: unii din cei care lucrau la bandă în fabrici erau obligaţi să poarte scutece, ca să nu întrerupă munca cu pauzele de mers la wc. Caspian îşi aduse aminte de programul de apă caldă, iar gîndul la – probabil –  ultimul duş făcut acasă  îl deznădăjdui. Acum înţelegea: nu făcuse altceva decît să aştepte întoarcerea lui Zulu. Dar Zulu trebuia s-o întîlnească pe Ierra şi nu s-ar fi întors decît prea tîrziu, de abia după ce Caspian ar fi fost deja ridicat.

Un sunet ascuţit de claxon îl făcu să tresară. Nu putea veni decît dinspre dubă, era singurul automobil de pe stradă. Îl privi atent pe omul în verde şi, pentru prima dată, observă că are mustaţă. Ar fi putut jura că, pînă acum cîteva minute, nu avea. Omul în verde îl privi şi el, iar Caspian întrezări în ochii lui un îndemn. Calm, aproape blînd.

Nu se ridică imediat. Îşi aplecă bărbia în piept, sprijinindu-şi mîinile de genunchi. Simţi un nod în gît, un nod aţos care-i coborî încet spre inimă, iar de acolo începu să-l încolăcească o durere confuză, murdară. Ţinea încă în palmă pachetul de ţigări, parcă sperînd să primească de la el un fel de încredinţare, ceva care să-l ajute să se simtă din nou stăpîn pe sine şi nepăsător. Lăsă să treacă alte cîteva clipe, pentru recuperare. Privi într-o parte, spre unul din picioarele mesei, unde o găină i se apropie de vîrful lucios al pantofilor de carton lăcuit. Pasărea rămase aşa multe secunde, oglindindu-şi ciocul şi creasta pleoştită, ochii tîmpi şi fascinaţi. Caspian încremeni şi el, strîngînd cu putere pachetul de ţigări. Simţi cum ceva dinlăuntrul lui iese în afară, ceva voluntar şi din nou puternic, un zumzet vag, ca presimţirea unui hohot de rîs. Pasărea  înclină capul din ce în ce mai mult, privind de acum doar cu ochiul drept. Ciocul ei alunecă în luciul pantofului, iar găina căzu la picioarele lui Caspian, hipnotizată.

***

Omul în verde n-a urcat imediat.

Cînd, în sfîrşit, auzi bătăi în uşă, Caspian îşi îngădui chiar să spere c-ar fi putut fi Zulu. Era o presupunere deznădăjduită, de vreme ce Zulu, grijuliu şi pedant, nu-şi uita şi nu-şi pierdea niciodată cheia.

Deschise uşa şi-l zări pe miliţianul în verde sticlindu-şi dinţii într-un zîmbet strîmb. Arăta de parcă ar fi vrut să-şi muşte un capăt al mustăţii. Îşi lăsase chipiul la maşină. Avea ochii albaştri, desigur de la nişte lentile de contact: parte a complicatului cod al culorilor din scenariile de arest ale Miliţiei Psihiatrice, ori poate încă un semn al complexului rasial de care sufereau cei din nomenclatură.

Caspian aşteptă cîteva secunde, încercînd să-şi stăpînească tremurul din voce.

- Ce doriţi?

Miliţianul continuă să zîmbească, privi peste umerii lui Caspian, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu mai e nimeni în apartament.

- Nimic, zise el. Nu vreau nimic. Am venit la tine.

Apoi întinse o mînă, împingîndu-l pe Caspian înăuntru. Fără să încerce să i se opună, Caspian făcu cîţiva paşi înapoi, retrăgîndu-se către bucătărie. Acolo se aşeză pe un taburet, cu spatele la masă, aproape blocînd drumul. Omul în verde îşi puse mîinile în şolduri, împletind pe degete cîte o panglică a costumului. Nu mai zîmbea, îşi ţuguia buzele a fluierat mut.

- Bem o cafea? Hai să bem, vreau să stăm de vorbă. Ce-i cu tine? Stai liniştit.

Caspian încercă să numere buclele pe care degetele chinezului le făceau printre panglici.

- N-avem decît ceai, răspunse.

- E foarte bine, îl încurajă miliţianul. Zulu întîrzie azi?

Caspian nu-şi dădu prea bine seama dacă omul în verde făcuse o afirmaţie sau chiar pusese o întrebare. Îi era întotdeauna greu să desluşească româna cîntată a chinezilor. Oricum ar fi fost, era limpede că vizita fusese din timp pregătită.

Aprinse primusul şi puse de ceai. Scoase două ceşti şi le aşeză pe masă. Găsi şi două farfurioare, le strecură sub ceşti, pregăti o scrumieră. Îşi dădea seama că îndeplineşte cumva un ritual meticulos, dar nu ca să amîne ceva, ci ca să intre în scenariul vizitatorului.

- Zahăr nu mai avem.

- E foarte bine, repetă miliţianul. Îl bem aşa.

Începu să plutească pe linoleum, îl ocoli pe Caspian, ajunse în spatele lui şi se aşeză pe celălalt taburet. Scoase dintre cutele verzi un pachet de ţigări bune şi-l aruncă pe masă. Trase adînc aer în piept şi-l privi pe Caspian drept în ochi, compunîndu-şi o figură preocupată:

- Cum ai reuşit?

- Ce?

- Să dobori găina.

 Caspian plecă privirea, fiindcă astfel cîntată, întrebarea suna ca un reproş. Încercă să se relaxeze, dar nu găsi un răspuns mulţumitor:

- Nu ştiu cum. Pur şi simplu am reuşit.

Chinezul se întinse peste masă şi-l luă pe Caspian de mînă.  Părea un gest consolator, iar palma caldă a omului în verde întîrzie mult, aproape mîngîind încheietura tînărului. Apoi, oftînd, îşi mută mînă către pachetul de ţigări.  Îşi aprinse una, îi întinse şi lui Caspian pachetul.

- Hai, poţi să mai faci o excepţie.

Era îngrozitor. Cum de aflaseră şi asta? Caspian se simţi umilit, nu atît pentru că ştiau atît de multe, probabil era urmărit de ani de zile, ci pentru că alegeau să se folosească de un detaliu atît de nesemnificativ – alintul naiv în care se complăcea, doar ca să-şi arate puterea. Nu îndrăzni însă să-l lase pe miliţian cu mîna întinsă şi luă o ţigară. N-o aprinse, sperînd că va reuşi să introducă în mizanscena lor atît de elaborată şi micul lui moment de răsfăţ glorios. Omul în verde îi dezaprobă amînarea şi, parcă răzbunîndu-se, îi spuse:

- Uite ce e: cred că bănuieşti de ce sînt aici.

Caspian îl privi înfricoşat. Luă ceaiul de pe foc şi, aproape tremurînd, turnă în ceşti. Îl speria strania disponibilitate a musafirului său. Ştia însă că ei credeau că tratamentul trebuie să înceapă încă din momentul arestării. Uneori, în funcţie de felul în care reacţionai în primele clipe la complicatele coduri, era luată şi decizia. Încerca să fie atent, să înţeleagă mai mult. Să reacţioneze cum trebuie, ca să i se acorde o şansă. Ochii albaştri ai chinezului sclipeau reci şi lipsiţi de expresie. Nu înţelesese niciodată cum se putea împăca invidia rasială a unora dintre ei cu tratamentul inuman la care erau supuşi caucazienii. Caspian văzuse tineri nomenclaturişti vopsiţi blond, înmănuşaţi pînă la cot, pentru a-şi proteja pielea, care devenea repede tuciurie de la razele soarelui. Mîinile omului în verde erau albe şi fine.

- Nu, îmi pare rău, răspunse Caspian. Nu ştiu de ce aţi venit.

Ar fi putut să adauge: pentru Sun? Dar, dacă ei aflaseră deja de secretul dezvăluit de Sun, la ce bun o mostră de laşitate?

- Am venit pentru Ierra.

Omul în verde se ridică şi, cu ceaşca de ceai în mînă, ieşi din bucătărie. Din uşă se întoarse şi spuse:

- Vii? Poţi să rămîi dacă vrei.

Încremenit, Caspian îl urmări cu privirea, apoi îl auzi foşnindu-şi faldurile în cameră, cotrobăind. Îşi aprinse ţigara oferită de miliţian, sorbi o gură de ceai şi simţi cum i se face greaţă. Cîteva minute de linişte, pe urmă zgomot de cărţi căzute pe podea, un icnet şi, parcă, un chicotit. Şi iarăşi foşnet. 

Omul în verde e din nou în bucătărie, strecurat în spatele lui Caspian. Caspian îi simte o mînă pe umăr, apoi încă una, mai aproape de gît – degete încleştate, înfipte în jugulară, în trahee. O lovitură, mai întîi jos, în rinichi, cu genunchiul, apoi încă una în cap, cu pumnul,. Caspian e întins peste masă, cu faţa în jos, strivit, izbit. Omul în verde i se caţără în spate, îl muşcă de ureche şi-i şopteşte:

- Te-am prins. Nu-i aşa că te-am prins?

Scrîşneşte din dinţi cu urechea lui Caspian în gură, apoi îl scuipă, îl umple de sînge pe obraz. Caspian de abia zvîcneşte, nu a împotrivire, nici a durere, doar a scîrbă. Miliţianul slăbi apoi strînsoarea, dar rămîne aplecat şi lipit de victima sa. Şopteşte:

- Nu ne interesează Ierra. La ce ne-ar folosi ea?

Apoi se ridică, face o jumpătate de pas înapoi şi priveşte în jur, evaluînd rezultatul luptei. Un taburet răsturnat, o singură ceaşcă de ceai vărsată pe masă, lichidul gălbui prelingîndu-se pe lîngă obrazul lui Caspian.

- Te înşeli. Păcat.

Îl mai izbeşte o dată cu capul de masă, apoi îl lasă să se prăbuşească. Îl priveşte de sus, din nou zîmbitor, aranjîndu-şi mustaţa însîgerată. Scotoceşte cu mîinile lui mici şi albe printre faldurile verzi şi scoate de acolo cîteva fotografii. I le aruncă în faţă lui Caspian, rînjeşte privindu-le răsfirate în balta de sînge, plescăie mulţumit din buze şi pleacă. Zgomotul uşii trîntite pătrunse greu, năclăit, pînă la Caspian. O durere cumplită îi despica trupul, din creştet pînă în vintre, cu o energie furioasă şi batjocoritoare. Încercă să se ridice, însă de-abia reuşi să se întoarcă pe o parte. Simţi pe obrazul zdrelit marginea tăioasă a unei fotografii şi îşi înclină şi mai mult capul. Pătate de sînge, fotografiile formau un mozaic pe care nu putu să-l desluşească. Niciodată nu mai văzuse vreuna din acele imagini.

 

Comentarii (23)add comment

alexandra said:

Am citit primele doua capitole si nu am putut sa nu ma gandesc la 1984 sau Fahrenheit 451. vad ca urmeaza acelasi pattern,daca da, sfarsitul e destul de previzibil: un singur om impotriva unui sistem, nu invinge niciodata. Poate reusiti sa schimbati destinul lumii pe care ati creat o. Oricum,imi place, intru usor in atmosfera, chiar ma astept sa ma uit pe geam si sa vad un difuzor chinezesc. M-a facut curioasa sa citesc mai departe,si sper sa veniti totusi cu o nuanta de originalitate peste tabloul deja pictat de alti scriitori.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
December 29, 2009
Voturi: +0

Vera Ion said:

empoigne sau altcineva; cine are propuneri?
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 12, 2009
Voturi: +0

sociu said:

empoigne, povestea cu gripa e simpatica, dar mie mi se pare ca n-are anvergura, ca nu e destul de ambitioasa, e ca dintr-o poveste pentru copii. da-ne ceva mai dur
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 12, 2009
Voturi: +0

Vera Ion said:

@empoigne: misto asta cu gripa si aerul rece, se noteaza si incorporeaza. e fain tot fragmentul si completeaza niste blancuri despre care am vorbit si noi, toata povestea cu rusii.

@cecilia: la ce experimente te gandesti cand zici de ierra? si eu cred ca pe ea s-au facut niste experimente ingrozitoare.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 11, 2009
Voturi: +0

Empoigne said:

pentru ca logica interna a textului nu-mi este suficienta si pentru ca spiritul meu analitico-tampit ucide placerea cititului:

La o zi dupa instalarea guvernului chinez a inceput sa ninga si nu s-a mai oprit pana la sfarsitul lunii. Vizibilitatea slonganurilor proiectate pe cer era mult diminuata de furtuni de zapada pornite din nimic. Doua zile de frig neintrerupt si chinezii au intrat la banuieli. Au trimis un ultimatum autoritatilor ruse prin care cereau oprirea fluxului de aer rece. In spatele televizoarelor negre oamenii incepusera sa creada intr-o noua miscare de eliberare a rusilor. Pe 25 noiembrie a fost lansat primul atac asupra Moscovei, iar pe 26 s-a incheiat tratatul de pace, prin care «partea rusa se angajeaza sa cedeze intreaga tehnologie militara de care dispune pentru facilitarea implinirii inaltelor scopuri promovate de fratii chinezi.».
Fularele si caciulile au fost strict interzise, desi in Romania ninsoarea si gerul au continuat inca 4 zile dupa incheierea acordului. A urmat o epidemie banala de gripa pe care chinezii o considerau letala. Intreaga tara a intrat in carantina timp de o saptamana; sunt ani buni de atunci, dar granitele nu au mai fost niciodata deschise. ONU si-a exprimat dezacordul fata de aceste masuri abuzive, insa si-a cerut scuze in mod public dupa ce China a intrerupt exporturile catre America timp de 3 saptamani. Pe 20 decembrie filmul de seara a fost intrerupt de o interventie a presedintelui parlamentului european: «Sub inaltul patronaj al Chinei Uniunea Europeana isi propune sa duca la implinire in cel mai scurt timp politica pacifista de dezarmare a tuturor tarilor membre si in curs de aderare.»
Englezii au cedat meridianul 0 Beijingului in onoarea noului inceput. A durat cateva saptamani pana s-a recalculat fusul orar fiind necesara operarea unor modificari asupra miscarilor de revolutie si de rotatie.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 09, 2009
Voturi: +0

Euclide's Oldest Son said:

Frumos scris,dar e adevarat ca romanul nu prea avanseaza.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 07, 2009
Voturi: +0

florin said:

e pe detaliu si e misto in sine, dar nu dezvolta schema narativa cu nimic am senzatia. adica no, pe proiecte de genul asta senzatia mea e ca ceea ce tine in priza lectorul e mai degraba acitunea bla bla ...

altfel, precum spuneam,imi pare bine scrisa.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 06, 2009
Voturi: +0

catalinlazurca said:

@viviana: fotografiile sint fotografii - din alea in care Ierra face cu ochiul smilies/smiley.gif
si da, daca ar fi dupa mine, l-as face pe caspian un fel de moise, desi acvatic e zulu.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 06, 2009
Voturi: +0

catalinlazurca said:

@cecilia
poate ca e cum zici cu cartarescu, nu ma deranjeaza smilies/smiley.gif
si eu cred ca e nevoie de un personaj feminin puternic, am mai zis parca, dar totusi nu cred c-am facut mare lucru in sensul asta
@gabi
cind spui: imi plac descrierile...stilul e oarecum mai elaborat si e o latura pe care se pune mai mult accent decit la ceilalti doi autori, unde ma concentrez pe atitudine/mesaj, ma simt ca un calistrat hogas al echipei. o sa ma straduiesc sa bag mai multa actiune in capitolul urmator smilies/cool.gif
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 06, 2009
Voturi: +0

catalinlazurca said:

scutecele sint exagerate, e adevarat. am mai primit semnale, unora le place, altora le repugna. insa e doar o imagine intre alte sute pina la sf romanului.
ma bucur ca ai sesizat secventa acvatica. am vrut sa mai introduc ceva pe la final , dar mi-e groaza de schemele circulare de la rebreanu-liceu smilies/smiley.gif
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 06, 2009
Voturi: +0

Viviana said:

Am mai zis ca-mi place. Mai zic. La inceput mi-am spus, hop, sa vezi ca si Kata se invarte in jurul blocului si nu ajunge la duba. 9 capitole de descrieri minutioase fara sa se ajunga la duba. Si in al 10 duba pleaca si gata. Dar nu, actiune, susssspans, imi place. Atat as vrea sa nu ajungeti sa ziceti ca totul era in mintea nustiucui care era paranoic si atata tot.
Arestarile facute de copii hohoho, tare.
Acum daca tot ai introdus Marea Rosie va deveni Caspian un Moise? Uff nu am voie sa fac propuneri de chestii cu actiuni intinse pe o perioada de timp mai lunga. Probabil un capitol urmator va fi despre cum face Caspian un dus si cum apa ii picura hipnotic pe tample in timp ce el isi aminteste alte pasaje misterioase din viata lui precum cel cu gaina. Si fotografiile nu sunt fotografii. Sunt decupaje din frunzele unei plante. Nu pierdeti din vedere drogurile. Hihihihi.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 06, 2009
Voturi: +0

gabi said:

uitasem: stilul e oarecum mai elaborat si e o latura pe care se pune mai mult accent decit la ceilalti doi autori, unde ma concentrez pe atitudine/mesaj. ma gindeam ca se poate tine cont de asta cind vine vorba de dozarea si specificul fiecarui pasaj (descriere, redarea unor idei etc.)atunci cind se face povestea din pasajele scrise deja.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 06, 2009
Voturi: +0

gabi said:

imi plac descrierile, sint foarte precise si condensate. nu inteleg imaginea asta, nu-mi sugereaza ceva coerent "Creierul lui, umflat de spaimă,"
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 06, 2009
Voturi: +0

Cecilia said:

Era sa uit: imi place ca ati introdus personajul feminin. Sper sa nu-l abandonati smilies/smiley.gif
Eu cred ca pe Ierra se fac niste experimente ingrozitoare.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +0

Cecilia said:

Sunt cateva aliniate cu descrieri care imi aduc aminte de Cartarescu (poate nu din Orbitor, dar din Nostalgia)
not that there's anything wrong with that smilies/wink.gif
Nu mi se pare ca se citeste la fel de usor ca celelalte capitole, e mai incarcat. Oare asta e bine pentru net? Oricum, pentru unele imagini merita sa parcurgi tot textul. Imi place ce se intampla in mintea lui Caspian.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +0

Marius Antohi said:

Imi place seria de imagini:
peste de sticla - picuratul in cercuri - intunericul de la fundul apei - infasurat in alge - coridorul miraculos deschis intre apele despartite ale Marii Rosii
Sugestia acvatica creaza o lumina speciala, cutremurata si impune un anumit ritm.
Cred ca nu inteleg deocamdata scena hipnotizarii gainii, iar scutecele muncitorilor mi se par cu totul exagerate.
Dar sugestia ca Complexul Europa ar putea fi ceva tinand de sufletul chinezesc mi se pare foarte credibila. O buna parte din marile lor realizari sunt copii intr-un fel naive ale europenitatii. De la masini la telefoane mobile, moda, in general semnele prosperitatii si progresului.
Totusi, fiindca am citit si la Dan Sociu si aici de holograme: niciun semn actual nu ne arata ca ei ar fi in stare ca la cativa ani de la criza, cum pare in capitole, sa dezvolte o asemenea tehnica.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +1

Mihai Paduraru said:

Cam descriptiv in prima parte. Imi place abordarea psihologica. Nu am inteles prea bine cu ajunge Caspian de la masa de afara sus in casa.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: -1

mihai dutescu said:

mi-au placut paragrafele (2 sau 3, cred) cu introspectia psihologica pe marginea pachetului de tigari, cu imaginile lui caspian despre sine insusi. mi s-au parut f frumos scrise.

ce mi se pare ca n-a iesit e o continuare a contextului aluia un pic futut, cu speculatiile sf pe care le-au introdus sociu & mai ales schiop. era fain daca foloseai forta pe care o ai uneori in descrieri pt a dezvolta un pic pe partea asta. pt ca, asa cum e acum, actiunea pare a se desfasura chiar in trecut.
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +0

catalinlazurca said:

@ Tara Mircea Marcel:
poate ca e un pic dezechilibrat, insa se mai pot adauga detalii, fapte, chestii antrenante. dar pot fi adaugate ulterior. altfel, obligi urmatorii autori sa-ti continue prea multe chestii.
pdap, lumea din roman, asa cum mi-a fost mie predata de dan si adi, era cumva incremenita, freeze. de aceea, cind introduci elemente de "action, baby smilies/smiley.gif " parca mi se pare ca tre sa sune zdrang-bang. oricum, ma mai gindesc cum sa fac. fiindca, ii spuneam si lui mihai paduraru, eu m-as intoarce la capitole vechi, adaugind faze premonitorii si indicii la ceea ce vor fi scris autorii urmatori. poate ca asa cele zece capitole se leaga mai bine creste cantitatea de semne si facem de-un roman cum se cuvine smilies/smiley.gif
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +0

catalinlazurca said:

@mihai paduraru
acolo, inainte de "omul in verde n-a urcat imediat" trebuie sa fie o pauza, un dublu enter, poate. nu stiu de ce nu s-a preluat textul cu pauza aia si deocamdata nu stiu sa intervin, sa corectez, ca sa se inteleaga ca sar peste descrierea intrarii in scara de bloc, urcatul scarilor, deschisul usii smilies/smiley.gif
ai dreptate cu descriptivul. insa ma gindesc ca, mai ales primele capitole vor putea fi rescrise adaugind elemente "anticipatorii" in functie de ce vor povesti autorii urmatori. plus ca aveam nevoie sa intru in ritmul insight-ului psiho, venind din afara inlauntru. cred ca e un moment bun capitolul III ca sa intram in mintea lui Caspian. ma insel?
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +1

Tara Mircea Marcel said:

cand ma refeream la un final mai elaborat al capitolului aveam in minte faptul ca totul se petrece atat de lent pana spre final, ca apoi din cateva replici si o cana cu ceai, doi pumni si un genunchi sa se termine. e putin dezechilibrat din punctul acesta de vedere.

sunt de acord cu elementul de fisura pe care il reprezinta Ierra si acum inteleg mai bine (intr-o oarecare masura) de ce chinezul securist face trimitere la Ierra. E nevoie de un personaj feminin, insa revin la faptul ca militianul face din senin referire la Ierra mi se pare deconcentrant, poate si pentru ca mi-ar fi placut o discutie mai lunga intre Caspian si militian.

tot raman la opinia mea ca zece capitole nu sunt suficiente pentru a desfasura actiunea, linia principala si subplanurile care se pot ivi pe parcusul scrierii acestei carti fara a ciunti din roman.

Legat de Sun. am citit primul capitol, dar se pare ca am uitat si mi-a fost lene sa ma pun sa caut pasajul smilies/cheesy.gif

uite o posibilitate: Ierra de fapt conduce sau e implicata in centrul de controlare a Paranoia :> si are ca si cover up nush ce job. de aici si relatiile, etc. Si de aici, pentru ca il cunoaste pe Caspian si stie ce puteri are, vrea sa il prinda.

in rest numai de bine si spor la scris. oricum am sa mai revin smilies/smiley.gif
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +0

catalinlazurca said:

@Tara Mircea Marcel
Sun i-a dezvaluit lui Caspian existenta unui Centru de Control al Paranoiei. Apare chestia asta in capitolul scris de Dan Sociu. Nu stiu exact de ce era un secret atit de cutremurator, la ce s-a gindit Dan cind a scris asta.
finalul mai elaborat? In ce sens: stilistic? sau sa ofere mai multe indicii si piste, poate sa ofere si o rezolvare a perchezitiei, un motiv pentru prezenta dubei?
Vizita are legatura cu Ierra, spui ca ti se pare nepotrivit accentul pus pe personajul asta? Eu l-am introdus in ancheta fiindca pare elementul de fisura intre straturile societatii: are un prieten in Propaganda, poate aranja joburi, pune o vorba buna - vezi capitolul lui Adrian Schiop. Daca n-avem fisurile, cu rol de canale de comunicare intre lumea chinezilor si cea a aborigenilor, raminem descriptivi, oferim stante si evenimente izolate. Pot fi exotice, insa nu fac un roman, daca nu le punem in legatura.
Nu-mi explic pozitia privilegiata a Ierrei, nu stiu ce contin fotografiile descoperite sau plantate in timpul perchezitiei. Ofera tu o varianta. Cred ca e nevoie de un personaj feminin consistent, poate ca asta face parte din reteta distopiilor, dar mie asa romane imi place sa citesc smilies/smiley.gif , cu personaje feminine puternice si misterioase
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +0

Tara Mircea Marcel said:

interesant. tonul ramane acelasi ceea ce e foarte bine. putin insa imi difera caspian din acest capitol cu cel din primul si nu imi dau seama care sunt detaliile care fac aceasta diferenta.
puteri mentale sau psihice amplificate. probabil de asta Caspian nu a cedat inca tipului de gandire a chinezilor. Are o bariera mentala care rezista mesajelor subliminale din megafoane, de pe strazi, etc.
ce ma intriga: ce biata i-a dezvaluit Sun???

un capitol bine inchegat. o gaina beata, un militian ciudat. l-a muscat de ureche si apoi l-a scuipat cu sange pe fata. de ce nu l-a arestat? sau poate vor sa il faca sa cedeze psihic. fizic poate fi oricand ingenuncheat.

finalul ar fi trebuit sa fie putin mai elaborat, si toata treaba cu cautarea Ierrei mi se pare putin exagerata. nu are nici o legatura. Sau poate miza a fost tocmai deconcentrarea lui Caspian?

urmatoarea secventa logica cred ca ar fi ca povestea sa fie spusa din punctul de vedere a lui Zulu: vine vede duba, asteapta pana pleaca militianul in verde, apoi urca sus si il gaseste pe Caspian, il ingrijeste si il duce in Floreasca "in cautarea cainelui alb fantastic".
 
Raporteaza abuz
vot
vote -
October 05, 2009
Voturi: +0

Scrie comentariu
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
smile
wink
laugh
grin
angry
sad
shocked
cool
tongue
kiss
cry
micsoreaza | mareste

security image
Scrie caracterele din imagine


busy

2% Pentru Cultura

Prietenii bibliofagia.ro

 

 

 

 

Câştigă un HTC magic cu foiletONline

 

Login

foiletONline- sponsorizat de

 

 

 

 

 

si cu sprijinul